Ciudat sa zic eu asta.
Eu, care am renuntat la atat de multe.
Eu, care as fi facut orice pentru iubire.
Dar pana la urma ce este iubirea?
In dictionar daca e sa caut, cu siguranta gasesc o definitie aiurea asa ca nici nu ma obosesc sa ma ridic din pat. Plus ca as da peste toate hainele imprastiate prin camera, care asteapta sa fie impaturite frumos si puse in valiza...as da peste valiza care si ea ma asteapta deschisa impreuna cu biletul spre Londra.
Cat poate sa fie de ciudata viata!
Am o noua sansa, am o a doua sansa sa o iau de la capat, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce a fost in trecut. Sunt constienta ca va mai trece mult timp pana ma voi vindeca (asta "daca" ma voi vindeca) dar macar incerc.
Incerc si incet incet reusesc sa uit.
Sa nu ma mai gandesc toata ziua la tine.
Sa nu mai adorm in fiecare seara cu gandul la tine.
Si sunt sigura ca o sa reusesc sa trec peste "noi"..doar timpul le rezolva pe toate. Asa ca astept ca timpul sa treaca si sa isi faca treaba.
Gandindu-ma acum cum am reactionat nu sunt mandra de ceea ce am zis. Oricat de mult rau mi-ai face, orice mi-ai zice, ce a fost a fost..nu imi plang trecutul. Dar trebuie cu siguranta sa nu ma mai gandesc la tine daca vreau sa nu imi nenorocesc viitorul. Probabil ar trebui sa ma detest ca am acceptat toate "conditiile tale mizerabile" - mai bine amanta decat prietena inselata! pe dracu! - dar in viata pana nu le incerci pe toate, nu poti sa zici ca ai trait..mai ales ca omul din greseli invata (sau cel putin eu). Asa ca poate ca ar trebui sa iti multumesc pentru tot ce ai facut ca ai reusit sa imi distrugi din nou visele pe care le aveam, idealurile de viitor, dar in acelasi timp mi-ai deschis ochii. Reusesc sa fiu calma si sa zambesc sarcastic tuturor lucrurilor, lasand deoparte temerile ce ma incearca. Totul e posibil, tot ce iti doresti poate deveni realitate daca actionezi la timpul potrivit, asa ca, acum e randul meu sa fac un toast la anul 2010 .. sperand sa nu ma dezamageasca (draga 2010, macar atat..imi esti dator vandut nu uita!!) si fiind sigura ca vor fi multe alte dezamagiri, regrete, plansete, dar macar acum sunt ok. Sunt linistita. E ca si cum as fi mers pana nu de mult cu o viteza de 300km/h .. iar acum am reusit sa cobor din acel tren si sa stau nemiscata pe o platforma.
Acum pot sa iau o pauza.
Acum pot sa ma regasesc.
Acum pot sa iti dau drumul si sa te las in voia ta.
Acum ma simt libera de tine.
Acum sunt din nou EU..
M-am mintit singura pana nu de mult. Am continuat sa ma mint, desi stiam ca relatia noastra nu avea niciun viitor. Dar ma minteam pentru ca erai tu care imi dadeai apa la moara. Poate ca nu vroiam sa fiu eu din nou "motivul" pentru care ne despartim :)) (proasta miscare am facut aici - naiva chiar) si incercam mereu sa ma agat de orice speranta, cat de mica. Dar am crescut. M-am schimbat (pentru a 1000 oara probabil), si nu doar "lasandu-mi parul lung cu ochelari"..ci schimbare spirituala..
Nu, nu am devenit buddhista (inca) si nici nu am inceput sa practic yoga, dar cred ca am pus in practica proverbul "ce nu te omoara, te intareste". Meritul, este probabil al tuturor celor care m-au tot lovit in ultimul timp (si nu au fost putini), dar lovitura de gratie trebuie recunoscuta in mod aparte: asa ca Andrei, uite cum pentru ultima oara, (sper) iti dedic un post! Ti-ai facut bine treaba. Ti-ai jucat bine rolul, dar pana si Laura Stoica zicea "in fata mea ai fost un actor grabit care spune, replica si-apoi a plecat zambind" ..
Asa ca da..s-a terminat totul.
Eu, care am renuntat la atat de multe.
Eu, care as fi facut orice pentru iubire.
Dar pana la urma ce este iubirea?
In dictionar daca e sa caut, cu siguranta gasesc o definitie aiurea asa ca nici nu ma obosesc sa ma ridic din pat. Plus ca as da peste toate hainele imprastiate prin camera, care asteapta sa fie impaturite frumos si puse in valiza...as da peste valiza care si ea ma asteapta deschisa impreuna cu biletul spre Londra.
Cat poate sa fie de ciudata viata!
Am o noua sansa, am o a doua sansa sa o iau de la capat, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce a fost in trecut. Sunt constienta ca va mai trece mult timp pana ma voi vindeca (asta "daca" ma voi vindeca) dar macar incerc.
Incerc si incet incet reusesc sa uit.
Sa nu ma mai gandesc toata ziua la tine.
Sa nu mai adorm in fiecare seara cu gandul la tine.
Si sunt sigura ca o sa reusesc sa trec peste "noi"..doar timpul le rezolva pe toate. Asa ca astept ca timpul sa treaca si sa isi faca treaba.
Gandindu-ma acum cum am reactionat nu sunt mandra de ceea ce am zis. Oricat de mult rau mi-ai face, orice mi-ai zice, ce a fost a fost..nu imi plang trecutul. Dar trebuie cu siguranta sa nu ma mai gandesc la tine daca vreau sa nu imi nenorocesc viitorul. Probabil ar trebui sa ma detest ca am acceptat toate "conditiile tale mizerabile" - mai bine amanta decat prietena inselata! pe dracu! - dar in viata pana nu le incerci pe toate, nu poti sa zici ca ai trait..mai ales ca omul din greseli invata (sau cel putin eu). Asa ca poate ca ar trebui sa iti multumesc pentru tot ce ai facut ca ai reusit sa imi distrugi din nou visele pe care le aveam, idealurile de viitor, dar in acelasi timp mi-ai deschis ochii. Reusesc sa fiu calma si sa zambesc sarcastic tuturor lucrurilor, lasand deoparte temerile ce ma incearca. Totul e posibil, tot ce iti doresti poate deveni realitate daca actionezi la timpul potrivit, asa ca, acum e randul meu sa fac un toast la anul 2010 .. sperand sa nu ma dezamageasca (draga 2010, macar atat..imi esti dator vandut nu uita!!) si fiind sigura ca vor fi multe alte dezamagiri, regrete, plansete, dar macar acum sunt ok. Sunt linistita. E ca si cum as fi mers pana nu de mult cu o viteza de 300km/h .. iar acum am reusit sa cobor din acel tren si sa stau nemiscata pe o platforma.
Acum pot sa iau o pauza.
Acum pot sa ma regasesc.
Acum pot sa iti dau drumul si sa te las in voia ta.
Acum ma simt libera de tine.
Acum sunt din nou EU..
M-am mintit singura pana nu de mult. Am continuat sa ma mint, desi stiam ca relatia noastra nu avea niciun viitor. Dar ma minteam pentru ca erai tu care imi dadeai apa la moara. Poate ca nu vroiam sa fiu eu din nou "motivul" pentru care ne despartim :)) (proasta miscare am facut aici - naiva chiar) si incercam mereu sa ma agat de orice speranta, cat de mica. Dar am crescut. M-am schimbat (pentru a 1000 oara probabil), si nu doar "lasandu-mi parul lung cu ochelari"..ci schimbare spirituala..
Nu, nu am devenit buddhista (inca) si nici nu am inceput sa practic yoga, dar cred ca am pus in practica proverbul "ce nu te omoara, te intareste". Meritul, este probabil al tuturor celor care m-au tot lovit in ultimul timp (si nu au fost putini), dar lovitura de gratie trebuie recunoscuta in mod aparte: asa ca Andrei, uite cum pentru ultima oara, (sper) iti dedic un post! Ti-ai facut bine treaba. Ti-ai jucat bine rolul, dar pana si Laura Stoica zicea "in fata mea ai fost un actor grabit care spune, replica si-apoi a plecat zambind" ..
Asa ca da..s-a terminat totul.
Si ma simt in sfarsit libera.
Londra ma asteapta.
Alte noi decoruri ma asteapta.
O alta lume ma asteapta.
......
Drumurile ni s-au incrucisat, dar acum fiecare merge pe strada lui.
Ne vom revedea probabil peste ani..si vom rade de perioada adolescentei noastre, dar eu inca imi mai astept zambetul.
No comments:
Post a Comment