Friday, April 23, 2010

Amintiri dintr-o alta viata

Hoinaream zilele trecute aiurea pe youtube si am dat peste melodia asta. Sa fi fost o coincidenta ca era 15 aprilie?! Sa fi fost o alta coincidenta ca de 1 saptamana incoace te visez in fiecare noapte?! mah..

Imi permit, imi dau voie singura sa visez pentru 4 min si 1 sec, sa imi amintesc de noi, sa ma amagesc cu imagini blurate de ceea ce eram "noi". E ciudat ca acum nu mai doare. A trecut. Si e bine. Sa fiu insa preocupata?

Am momente cand ma indrept spre telefon cu ideea de a te suna, de a-ti trimite un mesaj, dar cand sa pun mana pe el ceva ma opreste. E mult prea devreme pentru a te auzi din nou. Parca a mai ramas o mica dorinta de a nu ma desprinde total de trecut si de ceea ce pana nu de mult imi parea atat de familiar.

_______

Ma simt ciudat. Ultima oara cand am postat aici a fost pentru ca simteam nevoia de a zice cuiva ceea ce aveam in suflet..acum, insa, ca revin dupa atat de mult timp..ma simt al naibii de ciudat! Mai ales ca vin cu acelasi motiv - as striga in gura mare cat imi e de dor! Ma opresc aici. Inainte de a debita alte prostii.

Wednesday, March 3, 2010

Imi vine sa vomit.

Am stomacul strans ghemotoc.

As vrea sa te doara, sa simti si tu ce am simtit eu. Sa simti cum ti se rupe sufletul in doua, iar tu nu poti sa faci altceva decat sa stai si sa privesti cum pierzi totul.

Dar imi va trece senzatia de acum.

Razbunarea, tristetea nu isi mai au locul. Sunt matura. Am crescut. Nu mai am 17 ani.

Dar totusi as vrea sa te doara macar pentru o secunda la fel de mult cum m-a durut pe mine.

Ceea ce s-a strans in mine zi de zi.

Probabil m-as simtii iar EU.

Te-am iubit fraiere! (aceeasi poveste, pusa pe repeat)

Sincer, nu mai sunt nici macar socata, eventual sunt doar foarte dezamagita. Ai reusit sa scoti pana si cele mai intunecate parti din mine. Ai reusit sa ma faci sa ma comport asa cum am jurat ca nu o voi face niciodata. As vrea sa te urasc pentru asta. As vrea sa storc cateva lacrmi, dar am realizat ca nici pe alea nu le meriti! Incerci sa lovesti in oamenii pe care ii iubesc ca sa mai ajungi la mine, caci altfel...tu nici nu ai mai exista pentru mine. Am reusit sa te sterg din memorie..cand am realizat ca torni in mine doar minciuni si umbre. Zambesti fals, faci promisiuni goale. Mi-am propus sa te sterg cu buretele pentru ca doar asa ma pot proteja. A fost un proces dureros si am crezut ca imi va fi mai bine.
Dar ma urasc. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc. Ochii, buzele, nasul, obrajii sunt aceeasi, dar EU nu. Zambetul nu este al meu. E mult prea ironic si ascunde ganduri complet straine mie. Probabil daca ar fi sa te ingrop intr-un loc si sa uit de tine, poate as reusi sa redevin cea care eram odata..dar nu! Ar fi un lucru las sa te abandonez si poate mult prea usor de facut. Atunci chiar ca nu as mai avea scapare. Nu as fi altceva decat o "carpa", asa cum ma consideri tu. As devenii "Andreea" - sau "Andrei" versiune feminina.

Vorbind cu tine am realizat ca nu mai simt. Nu mai pot sa simt. Azi am vrut sa plang. Pentru ca nu te mai iubesc. Dar nu mai pot nici sa plang. M-am chinuit un timp, am incercat sa vars macar un sfert de lacrima, dar nu am reusit.
Mi s-au atrofiat simturile. Nici macar nu mai simt durerea sau lipsa ei. Iubirea. Nimic. Am devenit o nesimtita cu acte in regula...asa ca "filmulete", tampenii..c'mon dude! Hai scoate la iveala adevarata fata a persoanei pe care am crezut ca o cunosc timp de 4 ani de zile. Persoana pe care am ajuns sa o iubesc. Demonstreaza-mi inca o data cat de nesimnificativ poti fii! Cat de gol ai putut sa devii.
Uite de ce nu te mai iubesc si nu mai pot sa plang pentru asta. De azi... nu mai simt. Am devenit imuna la "tine". Toate mizeriile care le-ai facut/zis imi servesc acum ca anticorpi! Si sunt plina pana la refuz!! As putea sa combat si HIV-ul! Imi amintesc cand mi-ai spus toate tampeniile alea.. nici macar nu reuseam sa mai respir. Cat de naiva am putut fi! Ar fi trebuit sa te las sa pleci. In toiul noptii. Fara sa imi pese de ce s-ar fi putut intampla, unde te-ai fi putut duce la ora 3 noaptea in toiul iernii, intr-un sat unde nu cunosti pe nimeni. Trebuia sa te las sa ma lasi singura intr-un pat cu cearceaful sifonat care miroasea a tine. Trebuia sa nu imi mai pese.

Cand imi amintesc cum mi-ai vorbit de sentimente, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, jur ca imi vine sa vomit. Cum as putea sa mai simt ceva pentru tine!? Cum poti sa crezi ca vreau un loc in viata ta?! Actrita principala pe naiba.. Mi-e sila de tine si imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa ma intorc in timp, la tine, ... imi pare rau! Da, am fost carpa ta de sters pe jos.. aveai nevoie de o pauza, de refulare, de senzatii... nu de sentimente. De sentimente erai satul in relatia pe care o ai. "Relatia" =)) Ce fel de om poti fii, cand nu reusesti o data in viata ta sa nu tradezi?! Habar nu ai ce e aia iubire. In dictionarul tau este sinonima cu .. de fapt stai! In vocabularul tau exista numai "bwey", "ciao" si alte jargoane. Dar poate ca e mai bine sa te urasc..ce-i drept mi-ai usurat "munca". Ai reusit sa murdaresti cu noroi tot ceea ce credeam eu ca e sacru. Proasta sunt eu ca am deschis ochii mult prea tarziu, desi erau atatea semne. Dar vorba aia, cand esti indragostit nu reusesti sa vezi decat partea cea mai buna din persoana iubita. Si eu, normal ca am intrat in clubul indragostitilor. Am venerat un demon. Asta esti. Nu ai respect pentru nimeni, nici macar pentru biata fata care inca crede probabil in povestile cu printi si printese (ca sa nu mai zic de mine).

Nu stiu ce ar trebui sa fac sa te vezi prin ochii mei. Poate doar asa te-ai trezi si ai realiza cat de gol si patetic ai devenit. Nu esti cu nimic mai presus decat mine. Nu atat timp cat sunt inca EU cea care imi decid destinul si viata. Ai pierdut dreptul sa ma judeci din momentul in care m-ai mintit prima oara! Ai pierdut dreptul la o explicatie, ai pierdut prietenia si respectul meu.

Ai pierdut o persoana care te iubea, care a incercat sa faca ceea ce stia ea mai bine. Pacat insa ca nu a fost destul pentru tine.

Tuesday, February 23, 2010

Important e să fim iubiţi când vrem, nu când li se scoală altora să iubească [Bagaje.. bagaje .. London calling]

Ciudat sa zic eu asta.
Eu, care am renuntat la atat de multe.
Eu, care as fi facut orice pentru iubire.

Dar pana la urma ce este iubirea?
In dictionar daca e sa caut, cu siguranta gasesc o definitie aiurea asa ca nici nu ma obosesc sa ma ridic din pat. Plus ca as da peste toate hainele imprastiate prin camera, care asteapta sa fie impaturite frumos si puse in valiza...as da peste valiza care si ea ma asteapta deschisa impreuna cu biletul spre Londra.

Cat poate sa fie de ciudata viata!
Am o noua sansa, am o a doua sansa sa o iau de la capat, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce a fost in trecut. Sunt constienta ca va mai trece mult timp pana ma voi vindeca (asta "daca" ma voi vindeca) dar macar incerc.
Incerc si incet incet reusesc sa uit.
Sa nu ma mai gandesc toata ziua la tine.
Sa nu mai adorm in fiecare seara cu gandul la tine.
Si sunt sigura ca o sa reusesc sa trec peste "noi"..doar timpul le rezolva pe toate. Asa ca astept ca timpul sa treaca si sa isi faca treaba.

Gandindu-ma acum cum am reactionat nu sunt mandra de ceea ce am zis. Oricat de mult rau mi-ai face, orice mi-ai zice, ce a fost a fost..nu imi plang trecutul. Dar trebuie cu siguranta sa nu ma mai gandesc la tine daca vreau sa nu imi nenorocesc viitorul. Probabil ar trebui sa ma detest ca am acceptat toate "conditiile tale mizerabile" - mai bine amanta decat prietena inselata! pe dracu! - dar in viata pana nu le incerci pe toate, nu poti sa zici ca ai trait..mai ales ca omul din greseli invata (sau cel putin eu). Asa ca poate ca ar trebui sa iti multumesc pentru tot ce ai facut ca ai reusit sa imi distrugi din nou visele pe care le aveam, idealurile de viitor, dar in acelasi timp mi-ai deschis ochii. Reusesc sa fiu calma si sa zambesc sarcastic tuturor lucrurilor, lasand deoparte temerile ce ma incearca. Totul e posibil, tot ce iti doresti poate deveni realitate daca actionezi la timpul potrivit, asa ca, acum e randul meu sa fac un toast la anul 2010 .. sperand sa nu ma dezamageasca (draga 2010, macar atat..imi esti dator vandut nu uita!!) si fiind sigura ca vor fi multe alte dezamagiri, regrete, plansete, dar macar acum sunt ok. Sunt linistita. E ca si cum as fi mers pana nu de mult cu o viteza de 300km/h .. iar acum am reusit sa cobor din acel tren si sa stau nemiscata pe o platforma.

Acum pot sa iau o pauza.
Acum pot sa ma regasesc.
Acum pot sa iti dau drumul si sa te las in voia ta.
Acum ma simt libera de tine.
Acum sunt din nou EU..

M-am mintit singura pana nu de mult. Am continuat sa ma mint, desi stiam ca relatia noastra nu avea niciun viitor. Dar ma minteam pentru ca erai tu care imi dadeai apa la moara. Poate ca nu vroiam sa fiu eu din nou "motivul" pentru care ne despartim :)) (proasta miscare am facut aici - naiva chiar) si incercam mereu sa ma agat de orice speranta, cat de mica. Dar am crescut. M-am schimbat (pentru a 1000 oara probabil), si nu doar "lasandu-mi parul lung cu ochelari"..ci schimbare spirituala..

Nu, nu am devenit buddhista (inca) si nici nu am inceput sa practic yoga, dar cred ca am pus in practica proverbul "ce nu te omoara, te intareste". Meritul, este probabil al tuturor celor care m-au tot lovit in ultimul timp (si nu au fost putini), dar lovitura de gratie trebuie recunoscuta in mod aparte: asa ca Andrei, uite cum pentru ultima oara, (sper) iti dedic un post! Ti-ai facut bine treaba. Ti-ai jucat bine rolul, dar pana si Laura Stoica zicea "in fata mea ai fost un actor grabit care spune, replica si-apoi a plecat zambind" ..

Asa ca da..s-a terminat totul.
Si ma simt in sfarsit libera.
Londra ma asteapta.
Alte noi decoruri ma asteapta.
O alta lume ma asteapta.
......
Drumurile ni s-au incrucisat, dar acum fiecare merge pe strada lui.
Ne vom revedea probabil peste ani..si vom rade de perioada adolescentei noastre, dar eu inca imi mai astept zambetul.

Wednesday, February 17, 2010

Imi era dor de "mine"..

Dacă eram o lună din calendar, aş fi fost... iunie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost... sambata.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost... noapte.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost... delfin.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost... drept inainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost... perseverenta.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost... Audrey Hepburn.
Dacă eram o planeta, aş fi fost... Terra.
Dacă eram un lichid, aş fi fost... şampanie.
Dacă eram o piatră, aş fi fost... diamant.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost... colibri.
Dacă eram o plantă, aş fi fost... orhidee.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost... cer senin ca la inceputul lui iunie.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost... dorinta.
Dacă eram un sunet, aş fi fost... sunetul valurilor care se sparg in stanci.
Dacă eram un element, aş fi fost... apa.
Dacă eram un cântec, aş fi fost... Louis Armstrong - What a wonderful world
Dacă eram un film, aş fi fost... Marie Antoinette.
Dacă eram o carte, aş fi fost... "Dama cu camelii" - Dumas fiul.
Dacă eram un personaj, aş fi fost... Kirsten Dunst in "Marie Antoinette".
Dacă eram un oraş, aş fi fost... Paris.
Dacă eram un gust, aş fi fost... dulce.
Dacă eram o culoare, aş fi fost... "clear"-transparent (daca exista).
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost... fericire.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost... ochii.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost... zambet.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost... Cenusareasa.
Dacă eram o formă, aş fi fost... un cerc.
Dacă eram un numar aş fi fost... 9.
Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost... caleasca.
Dacă eram un articol vestimentar, aş fi fost... camasa... eventual "camasa lui".

Sunday, February 14, 2010

Thursday, February 11, 2010

Letting go...

Breathe.
Let go.
And remind yourself that this very moment is the only one you know you have for sure.

Tuesday, February 9, 2010

Smile


Smile, though your heart is aching,
Smile, even though it's breaking.
When there are clouds in the sky
You'll get by.

If you smile through your fear and sorrow,
Smile and maybe tomorrow
You'll see the sun come shining through
For you.

Light up your face with gladness,
Hide ev'ry trace of sadness.
Although a tear may be ever so near,
That's the time you must keep on trying,
Smile, what's the use of crying?

You'll find that life is still worthwhile,
If you just smile..

Thursday, January 28, 2010

Scrum

"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul."

Tudor Chirila nu m-a dezamagit pana acum.

Monday, January 18, 2010

Good night. I miss you ♥

A trecut o saptmana de cand am plecat.
De cand am venit.
Sau de cand m-am intors "acasa".

Ma trezesc cu sticle goale,
tot felul de lucruri pe jos
scame
telefoane
haine
intarzii la primul curs doar ca sa ascult o melodie la radio in masina.
Cand ma duc in librarie
mi se pare ca te vad in fiecare tip
care se uita la ce carte citesc..

Stiu ca tie iti plac cuvintele
iti dau impresia ca te ajuta sa intelegi ceva din mine, din toti cei din jurul tau
cand e multa aglomeratie ;)
Sunt sigura ca esti undeva intr-un colt si ca te uiti la mine zambind
si am impresia ca stiai ca te-am visat

....

iar eu ma inrosesc violent.
Si in acelasi moment imi dau seama ca nu exista tipi care zambesc,
nu exista colturi.
Fiecare e prins in stresul lui cotidian!!
Aici toti te privesc interesat, dar nimeni nu te intreaba cum te simti...
In dictionarul italian nu exista cuvantul "sentimente".

Si imi lipsesti.
Imi dau seama cat imi e dor de noi.
Si imi amintesc de tine.
Imi aprind o tigara si zambesc.