Dacă eram o lună din calendar, aş fi fost... iunie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost... sambata.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost... noapte.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost... delfin.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost... drept inainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost... perseverenta.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost... Audrey Hepburn.
Dacă eram o planeta, aş fi fost... Terra.
Dacă eram un lichid, aş fi fost... şampanie.
Dacă eram o piatră, aş fi fost... diamant.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost... colibri.
Dacă eram o plantă, aş fi fost... orhidee.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost... cer senin ca la inceputul lui iunie.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost... dorinta.
Dacă eram un sunet, aş fi fost... sunetul valurilor care se sparg in stanci.
Dacă eram un element, aş fi fost... apa.
Dacă eram un cântec, aş fi fost... Louis Armstrong - What a wonderful world
Dacă eram un film, aş fi fost... Marie Antoinette.
Dacă eram o carte, aş fi fost... "Dama cu camelii" - Dumas fiul.
Dacă eram un personaj, aş fi fost... Kirsten Dunst in "Marie Antoinette".
Dacă eram un oraş, aş fi fost... Paris.
Dacă eram un gust, aş fi fost... dulce.
Dacă eram o culoare, aş fi fost... "clear"-transparent (daca exista).
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost... fericire.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost... ochii.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost... zambet.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost... Cenusareasa.
Dacă eram o formă, aş fi fost... un cerc.
Dacă eram un numar aş fi fost... 9.
Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost... caleasca.
Dacă eram un articol vestimentar, aş fi fost... camasa... eventual "camasa lui".
Wednesday, February 17, 2010
Sunday, February 14, 2010
Thursday, February 11, 2010
Letting go...
Breathe.
Let go.
And remind yourself that this very moment is the only one you know you have for sure.
Let go.
And remind yourself that this very moment is the only one you know you have for sure.
Tuesday, February 9, 2010
Smile
Smile, though your heart is aching,
Smile, even though it's breaking.
Smile, even though it's breaking.
When there are clouds in the sky
You'll get by.
If you smile through your fear and sorrow,
Smile and maybe tomorrow
You'll see the sun come shining through
For you.
Light up your face with gladness,
Hide ev'ry trace of sadness.
Although a tear may be ever so near,
That's the time you must keep on trying,
Smile, what's the use of crying?
You'll find that life is still worthwhile,
If you just smile..
Thursday, January 28, 2010
Scrum
"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul."
Tudor Chirila nu m-a dezamagit pana acum.
Tudor Chirila nu m-a dezamagit pana acum.
Monday, January 18, 2010
Good night. I miss you ♥
A trecut o saptmana de cand am plecat.
De cand am venit.
Sau de cand m-am intors "acasa".
Ma trezesc cu sticle goale,
tot felul de lucruri pe jos
scame
telefoane
haine
intarzii la primul curs doar ca sa ascult o melodie la radio in masina.
Cand ma duc in librarie
mi se pare ca te vad in fiecare tip
care se uita la ce carte citesc..
Stiu ca tie iti plac cuvintele
iti dau impresia ca te ajuta sa intelegi ceva din mine, din toti cei din jurul tau
cand e multa aglomeratie ;)
Sunt sigura ca esti undeva intr-un colt si ca te uiti la mine zambind
si am impresia ca stiai ca te-am visat
....
iar eu ma inrosesc violent.
Si in acelasi moment imi dau seama ca nu exista tipi care zambesc,
nu exista colturi.
Fiecare e prins in stresul lui cotidian!!
Aici toti te privesc interesat, dar nimeni nu te intreaba cum te simti...
In dictionarul italian nu exista cuvantul "sentimente".
Si imi lipsesti.
Imi dau seama cat imi e dor de noi.
Si imi amintesc de tine.
Imi aprind o tigara si zambesc.
Thursday, January 14, 2010
Long time no see
Si uite ca am ajuns si in 2010...
Si uite ca au trecut si acele 10 zile petrecute in Romania...
Si uite ca acum imi este si mai greu sa ma obisnuiesc fara tine...de fiecare data a fost asa, si probabil acest lucru nu se va schimba nici in viitor.
Acum, fiind in foarte mari pregateli pentru examene (care apropo sper sa le iau) am zis sa fac totusi o pauza desi ora 2.47 am nu mi se pare adecvata dar hai fie ... si daca tot am ajuns pe blogspot poate ca ar trebui sa mai fac si eu cate un update (nu ca as avea cine stie ce vizitatori, dar macar pt mine..cand peste ani voi avea chef sa imi amintesc multele mele isprave(sau ispravi?!) voi da o ocheata pe aici si macar sa am ce vedea).
Pai, update update .. dar cu updatez eu?!
Probabil ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste aerul, gerul, frigul din Romania?!
Cat de mult imi lipseste linistea interioara care o am de fiecare data cand ma intorc acasa (mai ales cand sunt si cu A.) ... sau ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste acel somn de copil rasfatat si alintat?! ...siguranta ca totul e bine si ca cel putin pentru cateva zile esti doar al meu.
Imi lipseste sa adorm noaptea cu tine in brate.
Imi lipseste parfumul pielii tale.
Imi lipsesc pana si nervii care mi-i faceam cand vedeam cat de enervant poti fii cand vorbesti la telefon.
Imi lipsesc momentele in care eram constienta ca te sufoc :)) si mai mai ca o faceam intentionat. Imi lipsesc conversatiile lungi cu a ta mama, eventual stand la o tigara.
Imi lipseste tigara care o fumam pe geam la tine.
Imi lipseste Constanta.
Imi lipseste fosnetul pasilor tai.
Imi lipseste Tomy!!
Imi e dor de mirosul de cafea din bucatarie.
Imi lipseste neonul tau din camera.
Imi lipsesti tu..
...mi-e dor de diminetile cand ne trezeam impreuna ascultandu-ti respiratia.
Imi lipseste computerul, sau mai bine zis amintirile care le aveam in el (noroc de tehnologia asta avansata cu telefoanele si memory card'urile ca de nu chiar as fi ramas fara poze, ihihih)
Ma oftic insa cand ma gandesc ca pentru a doua oara nu am reusit sa fac poze! EU!! Care sunt o fanatica a pozelor!
...
Imi lipseste pana si mirosul de brad din casa de la tine.
Imi lipseste pana si mersul in masina cu tine.
Imi lipseste tot.
Si uite ca au trecut si acele 10 zile petrecute in Romania...
Si uite ca acum imi este si mai greu sa ma obisnuiesc fara tine...de fiecare data a fost asa, si probabil acest lucru nu se va schimba nici in viitor.
Acum, fiind in foarte mari pregateli pentru examene (care apropo sper sa le iau) am zis sa fac totusi o pauza desi ora 2.47 am nu mi se pare adecvata dar hai fie ... si daca tot am ajuns pe blogspot poate ca ar trebui sa mai fac si eu cate un update (nu ca as avea cine stie ce vizitatori, dar macar pt mine..cand peste ani voi avea chef sa imi amintesc multele mele isprave(sau ispravi?!) voi da o ocheata pe aici si macar sa am ce vedea).
Pai, update update .. dar cu updatez eu?!
Probabil ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste aerul, gerul, frigul din Romania?!
Cat de mult imi lipseste linistea interioara care o am de fiecare data cand ma intorc acasa (mai ales cand sunt si cu A.) ... sau ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste acel somn de copil rasfatat si alintat?! ...siguranta ca totul e bine si ca cel putin pentru cateva zile esti doar al meu.
Imi lipseste sa adorm noaptea cu tine in brate.
Imi lipseste parfumul pielii tale.
Imi lipsesc pana si nervii care mi-i faceam cand vedeam cat de enervant poti fii cand vorbesti la telefon.
Imi lipsesc momentele in care eram constienta ca te sufoc :)) si mai mai ca o faceam intentionat. Imi lipsesc conversatiile lungi cu a ta mama, eventual stand la o tigara.
Imi lipseste tigara care o fumam pe geam la tine.
Imi lipseste Constanta.
Imi lipseste fosnetul pasilor tai.
Imi lipseste Tomy!!
Imi e dor de mirosul de cafea din bucatarie.
Imi lipseste neonul tau din camera.
Imi lipsesti tu..
...mi-e dor de diminetile cand ne trezeam impreuna ascultandu-ti respiratia.
Imi lipseste computerul, sau mai bine zis amintirile care le aveam in el (noroc de tehnologia asta avansata cu telefoanele si memory card'urile ca de nu chiar as fi ramas fara poze, ihihih)
Ma oftic insa cand ma gandesc ca pentru a doua oara nu am reusit sa fac poze! EU!! Care sunt o fanatica a pozelor!
...
Imi lipseste pana si mirosul de brad din casa de la tine.
Imi lipseste pana si mersul in masina cu tine.
Imi lipseste tot.
Monday, October 19, 2009
O saptamana pe an
Da, recunosc, m-am tinut cu dintii de casa, de acele nostalgii traite intr-o vacanta de vara, am incercat din rasputeri sa lupt impotriva a ceea ce simteam. Influentata, da am fost! De ce anume nu stiu. Insa stiu cum eram, cum am fost si cum sunt acum. Cat m-am schimbat. Da, tu m-ai schimbat :) si nu stiu daca o sa reusesc sa iti multumesc vreodata, dar acelasi lucru se pare ca l-am facut si eu. Te-am schimbat. Nu mai esti acea persoana care ar fi facut orice ca sa ne putem vedea, sa vorbim fie si pentru cateva minute. Nu mai esti acea persoana care erai acum 3 ani. Da, imi asum responsabilitatea. Esti opera mea, a nepasarii mele de atunci, a infantilitatii mele... Stii, din vara lu' 2006 au urmat cativa ani de emotii, de bucurii, de dor, de lacrimi, scrisori, de necunoscut mai ales, de atasament, de minciuni, de shock, de frica, de joaca, nopti pierdute, frustrari si complexe, dureri, intrebari fara raspuns, nostalgii (mult prea multe), responsabilitate, de frig, de prea mult cald, de prostie si naivitate, ridicol poate, de acel joc al maturarii.. acei ani in care EU am crescut, nu m-am adaptat foarte usor la noile schimbari.. indraznesc sa zic ca inca mai am probleme, dar erai tu!
Exista acel cineva pe care stiam ca puteam conta oricand si oricum, la orice ora din noapte. Acel cineva care astepta un an pentru o saptamana.. Tu erai acea schimbare care nu putea mi-o impuna nimeni! Erai siguranta mea. Mi se schimbau rolul si locul, dar tu erai mereu acolo, ca o scapare ori de cate ori simteam nevoie de o "gura de aer curat". Era nostalgia si oboseala sa uiti cele lasate in urma ta, dat ca de fiecare data mi s-a luat ceea ce credeam eu ca aveam mai drag, locul si oamenii, rostul meu acolo. De fiecare data pierdeam cate o bucatica din mine, dar tu erai acolo! Incepea un alt spectacol, stiam ca tu esti mereu in backstage sa imi dai forta sa trec peste..Era regizorul care muta piesele, aranja decorul .. te facea sa te simti un nimic, dar eu te aveam pe tine. Sau tind sa cred acum ca nu te-am avut niciodata. Ai fost si tu ca si ceilalti.. cineva care a rupt si a luat o parte din mine. Singura diferenta intre tine si restul, acum, e ca tu inca mai esti prezent in viata mea. Nu ai plecat, insa nu mi-ai cerut parerea atunci cand ai pus stapanire DIN NOU pe mine. Pe sufletul meu. Si asta poate ca doare cel mai mult. Mi-e teama sa nu fi devenit tu acel regizor care se juca cu noi toti, cu mine..
Cum ziceam, esti schimbat, si doare! Doare sa realizez ca poate nu esti acea persoana pe care mi-o amintesc eu. Doare sa stiu ca nu esti cu mine. Doare sa stau ore intregi asteptand sa intri pe net, iar tu mai apoi nici sa nu ma contactezi. Doare sa vad ca pleci fara ca macar sa imi zici un simpu "ciao". Doare sa te aud cum de fiecare iti ceri scuze, dar niciodata nu "inveti din greselile facute". Da, cu siguranta sunt banalitati pt tine, dar ranesc pe cineva. Luate separat chiar sunt nesemnificative, insa adunate inseamna mult prea mult.
Si uite aici intervine frica mea. Pt ca m-ai facut sa te iubesc din nou, m-ai facut sa ma reindragostesc de tine si sa devin din nou sensibila. De asta te rog, te implor, daca nu sunt eu .. daca preferi pe altcineva, daca nu ai de gand sa te implici in "relatia asta" da-mi drumul. Ca sincer am obosit. Am obosit sa lupt pt tine. Am obosit sa vreau sa ating perfectiunea pt tine. Am obosit sa imi fie dor de tine! Si uite-ma cum practic, iti cersesc iubirea. Da, e patetic, si eu as lua la mishto pe cineva care sa imi zica lucruri de genu' probabil, daca nu as fi constienta de importanta lor. Asa ca daca nu ma intelegi, daca nu reusesti sa dai macar un pic din tine, sa ma ajuti sa ne intalnim undeva la jumatatea drumului.. renunta la mine. E al naibii de greu sa scriu pe net, un loc public, tot ceea ce simt.. dar pana la urma cine ma cunoaste?! Nu sunt nici VIP .. nici STAR .. nici nimic. Sunt doar o simpla fata care sta in fata unui pc, spunandu-si "of-ul" si astepand ...... habar n-am la ce astept. Nici nu stiu la ce as putea sa ma astept, cunoscandu-te.
Vei spune ca din nou, e una dintre crizele mele, si ca pana maine imi trece. Da, imi va trece pana maine, dar nu o sa uit tot ce simt. Din pacate.
Asa ca astept. Am invatat sa astept.
Am sa plang probabil, desi lacrimile imi stau la coltul ochilor si nu vor sa curga! De-ar curge odata, m-as simtii probabil eliberata! Dar se pare ca nu vor. Mai bine.. maine sa ma duc la cursuri cu ochii umflati nu mi se pare deloc placut!
Deci .. ai de ales! Poti sa faci o alegere! Ce n-as da sa fiu eu in locul tau.. sa am de unde alege... dar am renuntat de mult sa imi demonstrez MIE ceva. Tot ce pot face e sa incerc, sa lupt si sa cred ca intr-o zi o sa fie bine... indiferent de cum mi se joaca festele. Trebuie sa fiu actrita principala a unei piese de teatru inca nescrisa.. sau protagonista unui film de scurta durata.. muuuult prea scurt pentru visele mele. Dar cum zicea si Marilyn: "Hollywood is a place where they'll pay you a thousand dollars for a kiss and fifty cents for your soul".. but hey, we're not at Hollywood, and as I said before I'm definitely not a star .. so.. all I can do is wait.
Btw - it kills me! ;)
Exista acel cineva pe care stiam ca puteam conta oricand si oricum, la orice ora din noapte. Acel cineva care astepta un an pentru o saptamana.. Tu erai acea schimbare care nu putea mi-o impuna nimeni! Erai siguranta mea. Mi se schimbau rolul si locul, dar tu erai mereu acolo, ca o scapare ori de cate ori simteam nevoie de o "gura de aer curat". Era nostalgia si oboseala sa uiti cele lasate in urma ta, dat ca de fiecare data mi s-a luat ceea ce credeam eu ca aveam mai drag, locul si oamenii, rostul meu acolo. De fiecare data pierdeam cate o bucatica din mine, dar tu erai acolo! Incepea un alt spectacol, stiam ca tu esti mereu in backstage sa imi dai forta sa trec peste..Era regizorul care muta piesele, aranja decorul .. te facea sa te simti un nimic, dar eu te aveam pe tine. Sau tind sa cred acum ca nu te-am avut niciodata. Ai fost si tu ca si ceilalti.. cineva care a rupt si a luat o parte din mine. Singura diferenta intre tine si restul, acum, e ca tu inca mai esti prezent in viata mea. Nu ai plecat, insa nu mi-ai cerut parerea atunci cand ai pus stapanire DIN NOU pe mine. Pe sufletul meu. Si asta poate ca doare cel mai mult. Mi-e teama sa nu fi devenit tu acel regizor care se juca cu noi toti, cu mine..
Cum ziceam, esti schimbat, si doare! Doare sa realizez ca poate nu esti acea persoana pe care mi-o amintesc eu. Doare sa stiu ca nu esti cu mine. Doare sa stau ore intregi asteptand sa intri pe net, iar tu mai apoi nici sa nu ma contactezi. Doare sa vad ca pleci fara ca macar sa imi zici un simpu "ciao". Doare sa te aud cum de fiecare iti ceri scuze, dar niciodata nu "inveti din greselile facute". Da, cu siguranta sunt banalitati pt tine, dar ranesc pe cineva. Luate separat chiar sunt nesemnificative, insa adunate inseamna mult prea mult.
Si uite aici intervine frica mea. Pt ca m-ai facut sa te iubesc din nou, m-ai facut sa ma reindragostesc de tine si sa devin din nou sensibila. De asta te rog, te implor, daca nu sunt eu .. daca preferi pe altcineva, daca nu ai de gand sa te implici in "relatia asta" da-mi drumul. Ca sincer am obosit. Am obosit sa lupt pt tine. Am obosit sa vreau sa ating perfectiunea pt tine. Am obosit sa imi fie dor de tine! Si uite-ma cum practic, iti cersesc iubirea. Da, e patetic, si eu as lua la mishto pe cineva care sa imi zica lucruri de genu' probabil, daca nu as fi constienta de importanta lor. Asa ca daca nu ma intelegi, daca nu reusesti sa dai macar un pic din tine, sa ma ajuti sa ne intalnim undeva la jumatatea drumului.. renunta la mine. E al naibii de greu sa scriu pe net, un loc public, tot ceea ce simt.. dar pana la urma cine ma cunoaste?! Nu sunt nici VIP .. nici STAR .. nici nimic. Sunt doar o simpla fata care sta in fata unui pc, spunandu-si "of-ul" si astepand ...... habar n-am la ce astept. Nici nu stiu la ce as putea sa ma astept, cunoscandu-te.
Vei spune ca din nou, e una dintre crizele mele, si ca pana maine imi trece. Da, imi va trece pana maine, dar nu o sa uit tot ce simt. Din pacate.
Asa ca astept. Am invatat sa astept.
Am sa plang probabil, desi lacrimile imi stau la coltul ochilor si nu vor sa curga! De-ar curge odata, m-as simtii probabil eliberata! Dar se pare ca nu vor. Mai bine.. maine sa ma duc la cursuri cu ochii umflati nu mi se pare deloc placut!
Deci .. ai de ales! Poti sa faci o alegere! Ce n-as da sa fiu eu in locul tau.. sa am de unde alege... dar am renuntat de mult sa imi demonstrez MIE ceva. Tot ce pot face e sa incerc, sa lupt si sa cred ca intr-o zi o sa fie bine... indiferent de cum mi se joaca festele. Trebuie sa fiu actrita principala a unei piese de teatru inca nescrisa.. sau protagonista unui film de scurta durata.. muuuult prea scurt pentru visele mele. Dar cum zicea si Marilyn: "Hollywood is a place where they'll pay you a thousand dollars for a kiss and fifty cents for your soul".. but hey, we're not at Hollywood, and as I said before I'm definitely not a star .. so.. all I can do is wait.
Btw - it kills me! ;)
Friday, October 16, 2009
My new Bby ♥
Well, I finally got the new Nikon D5000!! It's mine! Gosh, I'm so freaking happy.. I'm all bouncing from a part to another that I can't stop!!
Thursday, October 1, 2009
Cry?!
Haha! Cry?? No, it's not on my agenda! Ever.. I wonder why I can't cry. I read an article on crying and how people who learned to keep themselves from crying can re-learn how to express themselves through tears. But really people, if I cried maybe I could just puke or something!
Maybe it would be nice to cry, now, let it all out..
BUT
still, NOT on my agenda!
Maybe it would be nice to cry, now, let it all out..
BUT
still, NOT on my agenda!
Subscribe to:
Posts (Atom)
