Brightkarma

Amintiri dintr-o alta viata

2010-04-23T02:04:00.002+02:00

Hoinaream zilele trecute aiurea pe youtube si am dat peste melodia asta. Sa fi fost o coincidenta ca era 15 aprilie?! Sa fi fost o alta coincidenta ca de 1 saptamana incoace te visez in fiecare noapte?! mah..

Imi permit, imi dau voie singura sa visez pentru 4 min si 1 sec, sa imi amintesc de noi, sa ma amagesc cu imagini blurate de ceea ce eram "noi". E ciudat ca acum nu mai doare. A trecut. Si e bine. Sa fiu insa preocupata?

Am momente cand ma indrept spre telefon cu ideea de a te suna, de a-ti trimite un mesaj, dar cand sa pun mana pe el ceva ma opreste. E mult prea devreme pentru a te auzi din nou. Parca a mai ramas o mica dorinta de a nu ma desprinde total de trecut si de ceea ce pana nu de mult imi parea atat de familiar.

_______

Ma simt ciudat. Ultima oara cand am postat aici a fost pentru ca simteam nevoia de a zice cuiva ceea ce aveam in suflet..acum, insa, ca revin dupa atat de mult timp..ma simt al naibii de ciudat! Mai ales ca vin cu acelasi motiv - as striga in gura mare cat imi e de dor! Ma opresc aici. Inainte de a debita alte prostii.

2010-03-03T05:12:00.002+01:00

Imi vine sa vomit.

Am stomacul strans ghemotoc.

As vrea sa te doara, sa simti si tu ce am simtit eu. Sa simti cum ti se rupe sufletul in doua, iar tu nu poti sa faci altceva decat sa stai si sa privesti cum pierzi totul.

Dar imi va trece senzatia de acum.

Razbunarea, tristetea nu isi mai au locul. Sunt matura. Am crescut. Nu mai am 17 ani.

Dar totusi as vrea sa te doara macar pentru o secunda la fel de mult cum m-a durut pe mine.

Ceea ce s-a strans in mine zi de zi.

Probabil m-as simtii iar EU.

Te-am iubit fraiere! (aceeasi poveste, pusa pe repeat)

2010-03-03T03:46:00.002+01:00

Sincer, nu mai sunt nici macar socata, eventual sunt doar foarte dezamagita. Ai reusit sa scoti pana si cele mai intunecate parti din mine. Ai reusit sa ma faci sa ma comport asa cum am jurat ca nu o voi face niciodata. As vrea sa te urasc pentru asta. As vrea sa storc cateva lacrmi, dar am realizat ca nici pe alea nu le meriti! Incerci sa lovesti in oamenii pe care ii iubesc ca sa mai ajungi la mine, caci altfel...tu nici nu ai mai exista pentru mine. Am reusit sa te sterg din memorie..cand am realizat ca torni in mine doar minciuni si umbre. Zambesti fals, faci promisiuni goale. Mi-am propus sa te sterg cu buretele pentru ca doar asa ma pot proteja. A fost un proces dureros si am crezut ca imi va fi mai bine.
Dar ma urasc. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc. Ochii, buzele, nasul, obrajii sunt aceeasi, dar EU nu. Zambetul nu este al meu. E mult prea ironic si ascunde ganduri complet straine mie. Probabil daca ar fi sa te ingrop intr-un loc si sa uit de tine, poate as reusi sa redevin cea care eram odata..dar nu! Ar fi un lucru las sa te abandonez si poate mult prea usor de facut. Atunci chiar ca nu as mai avea scapare. Nu as fi altceva decat o "carpa", asa cum ma consideri tu. As devenii "Andreea" - sau "Andrei" versiune feminina.

Vorbind cu tine am realizat ca nu mai simt. Nu mai pot sa simt. Azi am vrut sa plang. Pentru ca nu te mai iubesc. Dar nu mai pot nici sa plang. M-am chinuit un timp, am incercat sa vars macar un sfert de lacrima, dar nu am reusit.
Mi s-au atrofiat simturile. Nici macar nu mai simt durerea sau lipsa ei. Iubirea. Nimic. Am devenit o nesimtita cu acte in regula...asa ca "filmulete", tampenii..c'mon dude! Hai scoate la iveala adevarata fata a persoanei pe care am crezut ca o cunosc timp de 4 ani de zile. Persoana pe care am ajuns sa o iubesc. Demonstreaza-mi inca o data cat de nesimnificativ poti fii! Cat de gol ai putut sa devii.
Uite de ce nu te mai iubesc si nu mai pot sa plang pentru asta. De azi... nu mai simt. Am devenit imuna la "tine". Toate mizeriile care le-ai facut/zis imi servesc acum ca anticorpi! Si sunt plina pana la refuz!! As putea sa combat si HIV-ul! Imi amintesc cand mi-ai spus toate tampeniile alea.. nici macar nu reuseam sa mai respir. Cat de naiva am putut fi! Ar fi trebuit sa te las sa pleci. In toiul noptii. Fara sa imi pese de ce s-ar fi putut intampla, unde te-ai fi putut duce la ora 3 noaptea in toiul iernii, intr-un sat unde nu cunosti pe nimeni. Trebuia sa te las sa ma lasi singura intr-un pat cu cearceaful sifonat care miroasea a tine. Trebuia sa nu imi mai pese.

Cand imi amintesc cum mi-ai vorbit de sentimente, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, jur ca imi vine sa vomit. Cum as putea sa mai simt ceva pentru tine!? Cum poti sa crezi ca vreau un loc in viata ta?! Actrita principala pe naiba.. Mi-e sila de tine si imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa ma intorc in timp, la tine, ... imi pare rau! Da, am fost carpa ta de sters pe jos.. aveai nevoie de o pauza, de refulare, de senzatii... nu de sentimente. De sentimente erai satul in relatia pe care o ai. "Relatia" =)) Ce fel de om poti fii, cand nu reusesti o data in viata ta sa nu tradezi?! Habar nu ai ce e aia iubire. In dictionarul tau este sinonima cu .. de fapt stai! In vocabularul tau exista numai "bwey", "ciao" si alte jargoane. Dar poate ca e mai bine sa te urasc..ce-i drept mi-ai usurat "munca". Ai reusit sa murdaresti cu noroi tot ceea ce credeam eu ca e sacru. Proasta sunt eu ca am deschis ochii mult prea tarziu, desi erau atatea semne. Dar vorba aia, cand esti indragostit nu reusesti sa vezi decat partea cea mai buna din persoana iubita. Si eu, normal ca am intrat in clubul indragostitilor. Am venerat un demon. Asta esti. Nu ai respect pentru nimeni, nici macar pentru biata fata care inca crede probabil in povestile cu printi si printese (ca sa nu mai zic de mine).

Nu stiu ce ar trebui sa fac sa te vezi prin ochii mei. Poate doar asa te-ai trezi si ai realiza cat de gol si patetic ai devenit. Nu esti cu nimic mai presus decat mine. Nu atat timp cat sunt inca EU cea care imi decid destinul si viata. Ai pierdut dreptul sa ma judeci din momentul in care m-ai mintit prima oara! Ai pierdut dreptul la o explicatie, ai pierdut prietenia si respectul meu.

Ai pierdut o persoana care te iubea, care a incercat sa faca ceea ce stia ea mai bine. Pacat insa ca nu a fost destul pentru tine.

Important e să fim iubiţi când vrem, nu când li se scoală altora să iubească [Bagaje.. bagaje .. London calling]

2010-02-23T04:03:00.004+01:00

Ciudat sa zic eu asta.
Eu, care am renuntat la atat de multe.
Eu, care as fi facut orice pentru iubire.

Dar pana la urma ce este iubirea?
In dictionar daca e sa caut, cu siguranta gasesc o definitie aiurea asa ca nici nu ma obosesc sa ma ridic din pat. Plus ca as da peste toate hainele imprastiate prin camera, care asteapta sa fie impaturite frumos si puse in valiza...as da peste valiza care si ea ma asteapta deschisa impreuna cu biletul spre Londra.

Cat poate sa fie de ciudata viata!
Am o noua sansa, am o a doua sansa sa o iau de la capat, dar nu pot sa nu ma gandesc la ce a fost in trecut. Sunt constienta ca va mai trece mult timp pana ma voi vindeca (asta "daca" ma voi vindeca) dar macar incerc.
Incerc si incet incet reusesc sa uit.
Sa nu ma mai gandesc toata ziua la tine.
Sa nu mai adorm in fiecare seara cu gandul la tine.
Si sunt sigura ca o sa reusesc sa trec peste "noi"..doar timpul le rezolva pe toate. Asa ca astept ca timpul sa treaca si sa isi faca treaba.

Gandindu-ma acum cum am reactionat nu sunt mandra de ceea ce am zis. Oricat de mult rau mi-ai face, orice mi-ai zice, ce a fost a fost..nu imi plang trecutul. Dar trebuie cu siguranta sa nu ma mai gandesc la tine daca vreau sa nu imi nenorocesc viitorul. Probabil ar trebui sa ma detest ca am acceptat toate "conditiile tale mizerabile" - mai bine amanta decat prietena inselata! pe dracu! - dar in viata pana nu le incerci pe toate, nu poti sa zici ca ai trait..mai ales ca omul din greseli invata (sau cel putin eu). Asa ca poate ca ar trebui sa iti multumesc pentru tot ce ai facut ca ai reusit sa imi distrugi din nou visele pe care le aveam, idealurile de viitor, dar in acelasi timp mi-ai deschis ochii. Reusesc sa fiu calma si sa zambesc sarcastic tuturor lucrurilor, lasand deoparte temerile ce ma incearca. Totul e posibil, tot ce iti doresti poate deveni realitate daca actionezi la timpul potrivit, asa ca, acum e randul meu sa fac un toast la anul 2010 .. sperand sa nu ma dezamageasca (draga 2010, macar atat..imi esti dator vandut nu uita!!) si fiind sigura ca vor fi multe alte dezamagiri, regrete, plansete, dar macar acum sunt ok. Sunt linistita. E ca si cum as fi mers pana nu de mult cu o viteza de 300km/h .. iar acum am reusit sa cobor din acel tren si sa stau nemiscata pe o platforma.

Acum pot sa iau o pauza.
Acum pot sa ma regasesc.
Acum pot sa iti dau drumul si sa te las in voia ta.
Acum ma simt libera de tine.
Acum sunt din nou EU..

M-am mintit singura pana nu de mult. Am continuat sa ma mint, desi stiam ca relatia noastra nu avea niciun viitor. Dar ma minteam pentru ca erai tu care imi dadeai apa la moara. Poate ca nu vroiam sa fiu eu din nou "motivul" pentru care ne despartim :)) (proasta miscare am facut aici - naiva chiar) si incercam mereu sa ma agat de orice speranta, cat de mica. Dar am crescut. M-am schimbat (pentru a 1000 oara probabil), si nu doar "lasandu-mi parul lung cu ochelari"..ci schimbare spirituala..

Nu, nu am devenit buddhista (inca) si nici nu am inceput sa practic yoga, dar cred ca am pus in practica proverbul "ce nu te omoara, te intareste". Meritul, este probabil al tuturor celor care m-au tot lovit in ultimul timp (si nu au fost putini), dar lovitura de gratie trebuie recunoscuta in mod aparte: asa ca Andrei, uite cum pentru ultima oara, (sper) iti dedic un post! Ti-ai facut bine treaba. Ti-ai jucat bine rolul, dar pana si Laura Stoica zicea "in fata mea ai fost un actor grabit care spune, replica si-apoi a plecat zambind" ..

Asa ca da..s-a terminat totul.

Si ma simt in sfarsit libera.

Londra ma asteapta.

Alte noi decoruri ma asteapta.

O alta lume ma asteapta.

......

Drumurile ni s-au incrucisat, dar acum fiecare merge pe strada lui.

Ne vom revedea probabil peste ani..si vom rade de perioada adolescentei noastre, dar eu inca imi mai astept zambetul.

Imi era dor de "mine"..

2010-02-17T22:23:00.002+01:00

Dacă eram o lună din calendar, aş fi fost... iunie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost... sambata.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost... noapte.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost... delfin.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost... drept inainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost... perseverenta.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost... Audrey Hepburn.
Dacă eram o planeta, aş fi fost... Terra.
Dacă eram un lichid, aş fi fost... şampanie.
Dacă eram o piatră, aş fi fost... diamant.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost... colibri.
Dacă eram o plantă, aş fi fost... orhidee.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost... cer senin ca la inceputul lui iunie.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost... dorinta.
Dacă eram un sunet, aş fi fost... sunetul valurilor care se sparg in stanci.
Dacă eram un element, aş fi fost... apa.
Dacă eram un cântec, aş fi fost... Louis Armstrong - What a wonderful world
Dacă eram un film, aş fi fost... Marie Antoinette.
Dacă eram o carte, aş fi fost... "Dama cu camelii" - Dumas fiul.
Dacă eram un personaj, aş fi fost... Kirsten Dunst in "Marie Antoinette".
Dacă eram un oraş, aş fi fost... Paris.
Dacă eram un gust, aş fi fost... dulce.
Dacă eram o culoare, aş fi fost... "clear"-transparent (daca exista).
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost... fericire.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost... ochii.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost... zambet.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost... Cenusareasa.
Dacă eram o formă, aş fi fost... un cerc.
Dacă eram un numar aş fi fost... 9.
Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost... caleasca.
Dacă eram un articol vestimentar, aş fi fost... camasa... eventual "camasa lui".

She needs us!

2010-02-14T01:29:00.002+01:00

http://cristinalilianadinu.blogspot.com/
Do something!!

Letting go...

2010-02-11T01:29:00.000+01:00

Breathe.
Let go.
And remind yourself that this very moment is the only one you know you have for sure.

Smile

2010-02-09T02:14:00.004+01:00

Smile, though your heart is aching,
Smile, even though it's breaking.

When there are clouds in the sky

You'll get by.

If you smile through your fear and sorrow,

Smile and maybe tomorrow

You'll see the sun come shining through

For you.

Light up your face with gladness,

Hide ev'ry trace of sadness.

Although a tear may be ever so near,

That's the time you must keep on trying,

Smile, what's the use of crying?

You'll find that life is still worthwhile,

If you just smile..

Scrum

2010-01-28T20:42:00.001+01:00

"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul."

Tudor Chirila nu m-a dezamagit pana acum.

Good night. I miss you ♥

2010-01-18T04:13:00.005+01:00

A trecut o saptmana de cand am plecat.

De cand am venit.

Sau de cand m-am intors "acasa".

Ma trezesc cu sticle goale,

tot felul de lucruri pe jos

scame

telefoane

haine

intarzii la primul curs doar ca sa ascult o melodie la radio in masina.

Cand ma duc in librarie

mi se pare ca te vad in fiecare tip

care se uita la ce carte citesc..

Stiu ca tie iti plac cuvintele

iti dau impresia ca te ajuta sa intelegi ceva din mine, din toti cei din jurul tau

cand e multa aglomeratie ;)

Sunt sigura ca esti undeva intr-un colt si ca te uiti la mine zambind

si am impresia ca stiai ca te-am visat

....

iar eu ma inrosesc violent.

Si in acelasi moment imi dau seama ca nu exista tipi care zambesc,

nu exista colturi.

Fiecare e prins in stresul lui cotidian!!

Aici toti te privesc interesat, dar nimeni nu te intreaba cum te simti...

In dictionarul italian nu exista cuvantul "sentimente".

Si imi lipsesti.

Imi dau seama cat imi e dor de noi.

Si imi amintesc de tine.

Imi aprind o tigara si zambesc.

Long time no see

2010-01-14T02:44:00.003+01:00

Si uite ca am ajuns si in 2010...
Si uite ca au trecut si acele 10 zile petrecute in Romania...
Si uite ca acum imi este si mai greu sa ma obisnuiesc fara tine...de fiecare data a fost asa, si probabil acest lucru nu se va schimba nici in viitor.
Acum, fiind in foarte mari pregateli pentru examene (care apropo sper sa le iau) am zis sa fac totusi o pauza desi ora 2.47 am nu mi se pare adecvata dar hai fie ... si daca tot am ajuns pe blogspot poate ca ar trebui sa mai fac si eu cate un update (nu ca as avea cine stie ce vizitatori, dar macar pt mine..cand peste ani voi avea chef sa imi amintesc multele mele isprave(sau ispravi?!) voi da o ocheata pe aici si macar sa am ce vedea).
Pai, update update .. dar cu updatez eu?!
Probabil ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste aerul, gerul, frigul din Romania?!
Cat de mult imi lipseste linistea interioara care o am de fiecare data cand ma intorc acasa (mai ales cand sunt si cu A.) ... sau ar trebui sa zic cat de mult imi lipseste acel somn de copil rasfatat si alintat?! ...siguranta ca totul e bine si ca cel putin pentru cateva zile esti doar al meu.
Imi lipseste sa adorm noaptea cu tine in brate.
Imi lipseste parfumul pielii tale.
Imi lipsesc pana si nervii care mi-i faceam cand vedeam cat de enervant poti fii cand vorbesti la telefon.
Imi lipsesc momentele in care eram constienta ca te sufoc :)) si mai mai ca o faceam intentionat. Imi lipsesc conversatiile lungi cu a ta mama, eventual stand la o tigara.
Imi lipseste tigara care o fumam pe geam la tine.
Imi lipseste Constanta.
Imi lipseste fosnetul pasilor tai.
Imi lipseste Tomy!!
Imi e dor de mirosul de cafea din bucatarie.
Imi lipseste neonul tau din camera.
Imi lipsesti tu..

...mi-e dor de diminetile cand ne trezeam impreuna ascultandu-ti respiratia.

Imi lipseste computerul, sau mai bine zis amintirile care le aveam in el (noroc de tehnologia asta avansata cu telefoanele si memory card'urile ca de nu chiar as fi ramas fara poze, ihihih)
Ma oftic insa cand ma gandesc ca pentru a doua oara nu am reusit sa fac poze! EU!! Care sunt o fanatica a pozelor!
...
Imi lipseste pana si mirosul de brad din casa de la tine.
Imi lipseste pana si mersul in masina cu tine.

Imi lipseste tot.

O saptamana pe an

2009-10-19T23:31:00.005+02:00

Da, recunosc, m-am tinut cu dintii de casa, de acele nostalgii traite intr-o vacanta de vara, am incercat din rasputeri sa lupt impotriva a ceea ce simteam. Influentata, da am fost! De ce anume nu stiu. Insa stiu cum eram, cum am fost si cum sunt acum. Cat m-am schimbat. Da, tu m-ai schimbat :) si nu stiu daca o sa reusesc sa iti multumesc vreodata, dar acelasi lucru se pare ca l-am facut si eu. Te-am schimbat. Nu mai esti acea persoana care ar fi facut orice ca sa ne putem vedea, sa vorbim fie si pentru cateva minute. Nu mai esti acea persoana care erai acum 3 ani. Da, imi asum responsabilitatea. Esti opera mea, a nepasarii mele de atunci, a infantilitatii mele... Stii, din vara lu' 2006 au urmat cativa ani de emotii, de bucurii, de dor, de lacrimi, scrisori, de necunoscut mai ales, de atasament, de minciuni, de shock, de frica, de joaca, nopti pierdute, frustrari si complexe, dureri, intrebari fara raspuns, nostalgii (mult prea multe), responsabilitate, de frig, de prea mult cald, de prostie si naivitate, ridicol poate, de acel joc al maturarii.. acei ani in care EU am crescut, nu m-am adaptat foarte usor la noile schimbari.. indraznesc sa zic ca inca mai am probleme, dar erai tu!
Exista acel cineva pe care stiam ca puteam conta oricand si oricum, la orice ora din noapte. Acel cineva care astepta un an pentru o saptamana.. Tu erai acea schimbare care nu putea mi-o impuna nimeni! Erai siguranta mea. Mi se schimbau rolul si locul, dar tu erai mereu acolo, ca o scapare ori de cate ori simteam nevoie de o "gura de aer curat". Era nostalgia si oboseala sa uiti cele lasate in urma ta, dat ca de fiecare data mi s-a luat ceea ce credeam eu ca aveam mai drag, locul si oamenii, rostul meu acolo. De fiecare data pierdeam cate o bucatica din mine, dar tu erai acolo! Incepea un alt spectacol, stiam ca tu esti mereu in backstage sa imi dai forta sa trec peste..Era regizorul care muta piesele, aranja decorul .. te facea sa te simti un nimic, dar eu te aveam pe tine. Sau tind sa cred acum ca nu te-am avut niciodata. Ai fost si tu ca si ceilalti.. cineva care a rupt si a luat o parte din mine. Singura diferenta intre tine si restul, acum, e ca tu inca mai esti prezent in viata mea. Nu ai plecat, insa nu mi-ai cerut parerea atunci cand ai pus stapanire DIN NOU pe mine. Pe sufletul meu. Si asta poate ca doare cel mai mult. Mi-e teama sa nu fi devenit tu acel regizor care se juca cu noi toti, cu mine..
Cum ziceam, esti schimbat, si doare! Doare sa realizez ca poate nu esti acea persoana pe care mi-o amintesc eu. Doare sa stiu ca nu esti cu mine. Doare sa stau ore intregi asteptand sa intri pe net, iar tu mai apoi nici sa nu ma contactezi. Doare sa vad ca pleci fara ca macar sa imi zici un simpu "ciao". Doare sa te aud cum de fiecare iti ceri scuze, dar niciodata nu "inveti din greselile facute". Da, cu siguranta sunt banalitati pt tine, dar ranesc pe cineva. Luate separat chiar sunt nesemnificative, insa adunate inseamna mult prea mult.
Si uite aici intervine frica mea. Pt ca m-ai facut sa te iubesc din nou, m-ai facut sa ma reindragostesc de tine si sa devin din nou sensibila. De asta te rog, te implor, daca nu sunt eu .. daca preferi pe altcineva, daca nu ai de gand sa te implici in "relatia asta" da-mi drumul. Ca sincer am obosit. Am obosit sa lupt pt tine. Am obosit sa vreau sa ating perfectiunea pt tine. Am obosit sa imi fie dor de tine! Si uite-ma cum practic, iti cersesc iubirea. Da, e patetic, si eu as lua la mishto pe cineva care sa imi zica lucruri de genu' probabil, daca nu as fi constienta de importanta lor. Asa ca daca nu ma intelegi, daca nu reusesti sa dai macar un pic din tine, sa ma ajuti sa ne intalnim undeva la jumatatea drumului.. renunta la mine. E al naibii de greu sa scriu pe net, un loc public, tot ceea ce simt.. dar pana la urma cine ma cunoaste?! Nu sunt nici VIP .. nici STAR .. nici nimic. Sunt doar o simpla fata care sta in fata unui pc, spunandu-si "of-ul" si astepand ...... habar n-am la ce astept. Nici nu stiu la ce as putea sa ma astept, cunoscandu-te.
Vei spune ca din nou, e una dintre crizele mele, si ca pana maine imi trece. Da, imi va trece pana maine, dar nu o sa uit tot ce simt. Din pacate.
Asa ca astept. Am invatat sa astept.
Am sa plang probabil, desi lacrimile imi stau la coltul ochilor si nu vor sa curga! De-ar curge odata, m-as simtii probabil eliberata! Dar se pare ca nu vor. Mai bine.. maine sa ma duc la cursuri cu ochii umflati nu mi se pare deloc placut!
Deci .. ai de ales! Poti sa faci o alegere! Ce n-as da sa fiu eu in locul tau.. sa am de unde alege... dar am renuntat de mult sa imi demonstrez MIE ceva. Tot ce pot face e sa incerc, sa lupt si sa cred ca intr-o zi o sa fie bine... indiferent de cum mi se joaca festele. Trebuie sa fiu actrita principala a unei piese de teatru inca nescrisa.. sau protagonista unui film de scurta durata.. muuuult prea scurt pentru visele mele. Dar cum zicea si Marilyn: "Hollywood is a place where they'll pay you a thousand dollars for a kiss and fifty cents for your soul".. but hey, we're not at Hollywood, and as I said before I'm definitely not a star .. so.. all I can do is wait.
Btw - it kills me! ;)

My new Bby ♥

2009-10-16T22:24:00.003+02:00

Well, I finally got the new Nikon D5000!! It's mine! Gosh, I'm so freaking happy.. I'm all bouncing from a part to another that I can't stop!!

Cry?!

2009-10-01T02:34:00.005+02:00

Haha! Cry?? No, it's not on my agenda! Ever.. I wonder why I can't cry. I read an article on crying and how people who learned to keep themselves from crying can re-learn how to express themselves through tears. But really people, if I cried maybe I could just puke or something!

Maybe it would be nice to cry, now, let it all out..

BUT

still, NOT on my agenda!

Reflection of a Skyline

2009-09-25T03:48:00.003+02:00

Despre un strop

2009-09-23T16:53:00.005+02:00

Durerea unei frunze
ce moarta cade din copacul ei...
Durerea unui strop de ploaie

ce vine sa imi bata in geam cu degete subtiri de ghiata...

Ce muta e durerea in juru-mi

si-n liniste visele mor,

devin infinit si lacrima tace.

E o ordine nefireasca in lucruri,

Timpanul sta drept

iar ochii-mi sunt goi..

La capatul privirii mele e pustiu.

As vrea sa-nvat de la copac

statornicia lui atunci cand frunzele mor,

iar norul ce-si pierde pe rand stropii

ma-nvete sa plang.

...iar frunza mi-e visul,

iar stropul esti tu...

Pascu Alexandru - Florin

Where do I begin?

2009-09-22T18:48:00.005+02:00

Si stateam si ma gandeam, ca de vreme ce toata luma are un blog, eu de ce sa nu am?! Vorba aia, "spirit de turma" dar care (din fericire) nu ma urmareste si prin alte parti. Cu siguranta cuvintele imi vin mult mai usor in fata unor taste decat in fata unei foi albe, care parca cere sa fie umpluta cu cuvinte care sa aiba sens, valoare, un minim de semnificatie. Aici insa, s-a inventat backspace si toate aberatiile mele se pot sterge. Sper totusi sa ramana cate ceva din ele ..

Well, ce pot spune despre mine?! Am incercat sa fiu cat mai precisa la rubrica "About me", dar cum nu iti dau voie sa folosesti decat 1200 caractere, probabil am omis unele lucruri, mai mult sau mai putin importante...cum ar fi: ma numesc Alexandra, sunt 100 % romanca, si imi duc veacul intr-un orasel-port pe malul marii Tireniene (sau Tireniane?! mah, nu stau acum sa imi bat capul cu asta) numit Civitavecchia. Cum am ajuns aici? Simplu..cu vreo 10 ani in urma al meu tata s-a decis ca e mai bine sa lase Romania pentru o viata mai buna si uite asa, acu' vreo 3 ani, a mea mama s-a decis ca totusi o familie a fost facuta pentru a trai impreuna si uite asa eu cu fratele meu a trebuit sa ii urmam pana aici. Regrete?? Da, au fost si inca sunt. Multe, mult prea multe as zice. Bunicii, prietenii, my first love .. a trebuit sa le las pe toate pentru ceea ce gandeam atunci, "o lumea mai buna".

Si asa a fost, pentru o perioada de timp, pana cand s-au gandit ai mei compatrioti sa manjeasca numele de "roman" facand toate prostiile ce le debitau capatanile!! Violuri, crime, furturi si multe altele. Din fericire, nu am avut probleme de "rasism" dar sa auzi comentarii pe strada de genu: "Guarda come sta, com'è ridotto quel/quella rumena!" ("Uite in ce hal e romanul ala/romanca aia!") nu e foarte placut. Dar nu am deschis acest blog pentru a vorbi despre probleme dintre italieni si romani in Italia. Cine stie pe viitor e posibil orice, dar acum ma rezum la atat.

Altceva despre mine?! Iubesc, ador fotografia .. arta fotografiei ["O poza la minut! Dureaza toata viata!"]. Inca nu m-am gandit sa fac un job din asta, pentru moment o pastrez ca pe un hobby, incercand sa imi fac strada in lumea "limbilor straine". Sper sa fie o alegere buna, atat pentru acum, cat si pentru viitor (un job ok, salariu cat sa imi permit un trai un pic mai "ok" decat decent.. ca deh, doar asta vrem toti de la viata. Nimeni nu se multumeste cu ce are si vrem intotdeauna mai mult). Asta va ramane de vazut, atat timp cat inca nici nu am inceput universitatea (6.10.2009)...

Ceea ce scriu aici, nu stiu! Poate fi folosit pe post de jurnal, pot fii ganduri, sentimente, frustrari (de ce nu?), refulari de moment (cel mai sigur), pot abera pe o tema data, gasita doar in mintea mea si poate ca totusi universal valabila. Poti sa ma condamni?